ÎNTRUPĂRI FASCICULARE

Name: ÎNTRUPĂRI FASCICULARE
Start: 2025-09-03T19:00:00+03:00
Location: Galeria Simeza

Schedule

Wed, 03 Sep, 2025 at 07:00 pm

UTC+03:00

Location

Galeria Simeza | Bucharest, BU

Expoziția „ ÎNTRUPĂRI FASCICULARE” a artistului Alexandru Papuc se va deschide la Galeria Simeza din București în 3 septembrie, la ora 19.00, în prezența artistului și a curatoarei Raluca Băloiu, care vor susține cuvântul de deschidere. Publicul va putea vizita expoziția între 3 și 15 septembrie, într-o perioadă în care galeria se transformă într-un laborator al luminii și transparenței.

În practica artistică a lui Alexandru Papuc, sculptura se eliberează de inerția materiei grele și se mută într-un câmp al transparenței, unde lumina se constituie ca substanță vie și structură constructivă. Seria Întrupări fasciculare investighează modul în care formele antropomorfe și zoomorfe pot fi regândite ca arhitecturi optice, unde absența se solidifică, iar fasciculul devine forță modelatoare a unei corporalități post-organice.
Aceste lucrări refac corpul nu prin redarea carnației, ci prin rețele luminoase, prin refracții și reflexe care multiplică percepția. Trupul apare ca o vibrație suspendată, o prezență fragilă și mutabilă, un organism spectral a cărui existență se sprijină pe intensitățile luminii. În acest proces, Alexandru Papuc conturează o poetică sculpturală a instabilului: o serie de anatomii efemere, aflate în permanență între geneză și disoluție, între vizibil și evanescență.
Estetica lui Alexandru Papuc se articulează într-o poetică a instabilului controlat. Plexiglasul, material industrial și rece, se transformă într-o epidermă translucidă, traversată de lumină asemenea unui fluid vital. Reflexiile și transparențele nu completează lucrarea, ci o multiplică, generând straturi succesive de vizibilitate, astfel încât sculptura există simultan în mai multe dimensiuni ale percepției. În acest fel, Alexandru Papuc construiește un dispozitiv vizual deschis, un câmp de interferențe în care prezența și absența se întrepătrund. Această viziune poate fi pusă în dialog cu reflecțiile lui Maurice Merleau-Ponty, pentru care percepția este mereu fluidă și intersubiectivă, și cu gândirea lui Gilles Deleuze, unde corpul devine un spațiu de intensități instabile, fără a fi fixat într-o formă definitivă.
Sculptura lui Alexandru Papuc se înscrie într-un dialog subtil cu cercetările lui Olafur Eliasson, unde lumina devine principiu de reconfigurare a spațiului perceptiv, cu experimentele lui Ann Veronica Janssens, care transformă transparența într-un instrument al instabilității vizibilului, și cu structurile lui Tokujin Yoshioka, în care aerul și lumina capătă densitate aproape minerală. În raport cu aceste practici, Alexandru Papuc trasează o direcție distinctă: lumina nu este doar mediu sau material, ci se convertește în anatomie spectrală, în schelet conceptual al unei corporalități absente, dar încărcate de memorie.
În plan filosofic, seria poate fi citită în continuitatea gândirii lui Gilles Deleuze despre „anatomia fluidă a luminii”: o entitate eliberată de funcționalitate și de anatomia clasică, reconfigurată ca spațiu al intensităților pure. În același orizont, putem invoca reflecțiile lui Michel Foucault, pentru care corpul este un teritoriu al scrierilor și rescrierilor culturale, o suprafață pe care se inscripționează puterea și memoria, dar și pe cele ale lui Edmund Husserl, care înțelege percepția ca fenomen viu, desfășurat în timp și spațiu, mereu în devenire. Sculpturile lui Alexandru Papuc trasează astfel o topografie spectrală a corporalității, o hartă a memoriei și a absenței, un proces vizual al instabilității, unde ființa se fixează doar pentru a intra într-un flux de transformare continuă.
Fiecare lucrare din seria Întrupări fasciculare marchează o etapă distinctă a reflecției asupra corporalității post-organice, desenând un parcurs în care lumina devine țesut vital și arhitectură spectrală. În Bestiar spectral 1, mielul-liliac suspendat între ofrandă și abis se configurează ca un paradox al ființei, o formă liminală ce unește sacrificiul și întunericul, fragilitatea și lumina, devenind o meditație asupra tensiunii dintre viață și transcendere. Din acest registru simbolic, Bestiar spectral 2 prelungește reflecția prin silueta orizontală, alungită și tensionată, ce evocă memoria taurului jupuit al lui Francis Bacon și convertește violența materiei într-o arhitectură de fascicule, unde intensitatea se distribuie optic, în transparențe tensionate. În continuare, Schelet spectral transpune motivul tradițional al scheletului, consacrat în istoria artei ca memento mori, într-o rețea de plexiglas și lumină, o relicvă poetică, o arhitectură zoomorfă ce proiectează corporalitatea într-un viitor spectral. Archivum Corporis Lucis desfășoară corpul strat după strat, asemenea unei arhive luminoase, o fosilă de lumină și o cartografiere a memoriei corporale care se transformă în prezență optică și tensiune poetică. Ca etapă finală, Anatomia unei absențe aduce în prim-plan figura umană transformată într-un schelet translucid, articulat din fascicule, un desen fragil de lumină și spațiu, o corporalitate care se fixează într-o poetică a prezenței diafane.
Expozitia Întrupări fasciculare poate fi citită ca o reflecție despre ființa rescrisă în lumină. Corpurile fragile devin arhitecturi spectrale, unde lumina nu doar revelează, ci încarnează: un mod poetic și filosofic de a imagina prezența dincolo de substanță.
fragment din textul curatorial,
Raluca Băloiu

Despre artist
Alexandru Papuc trăiește și activează în București. Născut în 1971 în capitală, artistul a studiat sculptura la Academia Națională de Arte din București, sub îndrumarea profesorului Vasile Gorduz, una dintre figurile marcante ale școlii românești de sculptură. Formarea sa a fost marcată de rigoarea desenului și de interesul pentru corporalitate, dar direcția artistică a evoluat către un limbaj contemporan în care lumina și transparența devin materie sculpturală.
De-a lungul carierei, Alexandru Papuc a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul UAPR la Salonul de Artă Contemporană (2024), Premiul I la concursul „Ecvestra - subiect în arta contemporană”, Fundația Art Encounters (2016) și Bursa UAPR pentru sculptură (2000). Lucrările sale au fost prezentate în expoziții personale la Galeria Simeza (Interval, 2021; Articulații, 2018) și în proiecte internaționale precum Shaping Surfaces, Vienna Contemporary (2020). În 2025 participă la „Zilele sculpturii” organizate de CFP Galeria The Institute, consolidându-și prezența pe scena artei contemporane românești.
Sculpturile lui Alexandru Papuc se regăsesc atât în expoziții și colecții private, cât și în spațiul public, unde semnează monumente precum cele dedicate lui Ivan Patzaichin, Mariei Tănase și Constantin Brâncoveanu. Practica sa artistică este recunoscută pentru modul în care investighează corporalitatea în absență, transpunând fragilitatea și memoria într-o arhitectură spectrală de lumină și plexiglas.

Despre curator
Raluca Băloiu este curator, manager cultural și istoric de artă, trăiește și activează în București. Absolventă a Facultății de Istoria și Teoria Artei, Universitatea Națională de Arte din București (licență și masterat), este membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA) și a Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică.
Din 2007, lucrează cu artiști români și internaționali, curatorind și coordonând numeroase expoziții și proiecte de anvergură. A colaborat cu galerii precum Plan B (în proiecte precum Vienna Biennale, Art Basel), AnnArt, Galeriile Carol, Galeria Galateea, Galeria Galateca și a participat la târguri de artă de referință – Volta Basel, Art Market Budapesta, Vienna Contemporary, Contemporary Art Ruhr, RAD Art Fair, Art Safari etc. De asemenea, a dezvoltat proiecte în parteneriat cu muzee și instituții importante, precum Muzeul Național Cotroceni, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Muzeul de Artă din Constanța etc.
Textele sale critice și curatoriale au fost publicate în Revista Arta, Suplimentul Cultural al Ziarului Financiar și Observator Cultural, iar activitatea sa a fost reflectată prin colaborări și apariții la Radio România Cultural, Radio România Internațional și TVR Cultural.