Treptele realităţii în Biblie: credinţe antice, imagini ale paradisului şi coduri rituale

Limbile pe care le vorbim sunt mecanisme de adaptare la lumea în care trăim. Între multiplele funcţii ale limbii, întrebuinţarea ei socială, cel mai des invocată în definiţiile de manual şcolar, se opreşte, oricât de spectaculos ar părea, la nivelul orizontal al realităţii. Totuşi, mintea omenească s-a dezvoltat filogenetic să perceapă stimulii mult mai variaţi ai lumii, la care a rezonat, creând categorii pentru o integrare mai adecvată a propriei experienţe. Aşa se explică de ce, în adâncul ei, limba distinge mai întâi două, apoi trei trepte de raportare la lume: nivelul actelor cu existenţă palpabilă şi cel al actelor non-existente, care se disting ulterior în acte cu existenţă posibilă şi acte ireale. Fiecare dintre limbile naturale, cele pe care le vorbim, sunt condiţionate de acest tip de organizare a ceea ce se numeşte structura de profunzime şi fiecare a găsit modalităţi proprii de exprimare a acestei partiţii fundamentale.
Deşi reperabile la tot pasul în vorbirea curentă şi în texte, cele trei niveluri ale limbii fac posibile discursuri care îşi depăşesc expresia livrescă. Dintre toate, probabil că Vechiul Testament oferă, prin natura redactării sale multistratificate, una dintre cele mai fascinante probe de armonizare a celor tipuri de percepere a realităţii. Propunem, de aceea, un curs cu trei prelegeri în care vom încerca să decelăm:
1. Treapta irealului în mentalitatea veterotestamentară, echivalentă cu cel mai vechi strat de redactare a textului, al aşa-numitei mitologii din Urzeit (illud tempus). Vom avea prilejul să descoperim, presărate mai ales ca aluzii în cărţile mari şi venerabile ale Vechiului Testament, ecourile bătăliei primordiale dintre un zeu creator şi războinic şi adversarii săi de varii puteri şi înfăţişări, bătălie despre care ştim atât de multe din alte culturi venerabile de expresie sumeriană, est- şi vest-semitică şi egipteană. Ne vom apleca şi asupra mecanismelor prin care autorii biblici sucesivi au coborât acest complex mitologic la treapta necesară a irealului.
2. Treapta potenţialului în Vechiul Testament, a cărei expresie punctuală este imaginea paradisului. Vom afla în această discuţie care sunt originile acestei idei şi avatarurile viziunii pe care o proiectează. Paradisul este însă nu numai o proiecţie pentru Endzeit (timpul din urmă), ci cheia de interpetare a întregului discurs moral al Bibliei. Impresia de ireal mitologic urcă, odată cu postularea Paradisului, la treapta posibilului.
3. Treapta realului în Vechiul Testament decantează viziunea clară despre lume la un anumit moment din istoria culturală a umanităţii. Nu vom alege însă un episod din cărţile istorice, ci aparent cripticul cod de adecvare rituală din Levitic. În regulile de puritate alimentară se ascunde cea mai fidelă concepţie despre universul creat şi o foaie de parcurs pentru străbaterea mileniilor de aici.