Lansare Predeterminat și Distribuția luminii artificiale

Name: Lansare Predeterminat și Distribuția luminii artificiale
Start: 2026-04-22T18:00:00+03:00
Location: Str. Nicolae Balcescu nr. 16, 550159 Sibiu, Romania

Schedule

Wed, 22 Apr, 2026 at 06:00 pm

UTC+03:00

Location

Str. Nicolae Balcescu nr. 16, 550159 Sibiu, Romania | Sibiu, SB

Vă invităm la o dublă lansare de carte 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟐𝟐 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟖:𝟎𝟎, unde se va discuta despre volumele de poezii 𝑃𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡, de Teodora Coman, editura ART/pocket, și 𝐷𝑖𝑠𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑡̦𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒, de Laura Francisca Pavel, Casa de Editură Max Blecher.
Evenimentul va avea loc în librăria Humanitas Constantin Noica (Str. Nicolae Bălcescu 16, Sibiu) și se va încheia cu o sesiune de autografe.
Vor fi alături de autoare: Radu Vancu și Rita Chirian.
Despre 𝑃𝑟𝑒𝑑𝑒𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡, de Teodora Coman:
Poezia Teodorei Coman e o insulă alcătuită din minerale de maximă duritate – „nu obosește“ și „nu ezită“, rearanjează, analitic, dar și infinit de tandru, toate straturile realității. Un volum de o asprime limpede, lucid, hiperinteligent, alcătuit din concept, dar și din carne, însuflețit și auster, care nu lasă nerăsturnată niciuna dintre pietrele feminității și alterității. O poezie de o maturitate intimidantă pe alocuri, memorabilă, cu un aftertaste de „postsentiment“: „stai acolo, cu urechea lipită de pieptul cuiva,/ uită că mâinile posedă, uită de gură,/ ascultă cum viața bate singură și pură/ fără preconcepția ta“. O voce poetică mereu aproape de pulsul lumii, cu tot ce are ea azi mai contradictoriu și mai surprinzător.
𝑴𝒂𝒓𝒊𝒂 𝑻𝒂̆𝒏𝒂̆𝒔𝒆𝒔𝒄𝒖
Recit în gând; recitesc noua carte a Teodorei Coman, predeterminat: „închid ochii să-mi cresc empatia/ pentru ființe lipsite de vedere/ îmi imaginez viața tactil/ ca în dragoste“. Îmi plac precizia ei, efectul de onestitate, simplitatea cu care spune lucruri neflatante despre sine, dar totdeauna ludic-serioase (un paradox brevetat de Teodora), stupefiant de rezonabile. Îmi plac poemele astea care par (și nu-s neapărat) aplicații ale ultimelor investigații din neuroștiințe, dar cresc sofisticat-senzual, compunând – vers după vers – romanul unei ființe sapiosexuale. Sau un mare poem modular.
𝑺̦𝒕𝒆𝒇𝒂𝒏 𝑴𝒂𝒏𝒂𝒔𝒊𝒂
Despre 𝐷𝑖𝑠𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑡̦𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑙𝑒, de Laura Francisca Pavel:
„Eclatantă, eclectică și subversivă, Laura Francisca Pavel își probează, și în acest al patrulea volum, aceeași vocație curatorială, însă cu o mai pregnantă componentă nostalgic-reflexivă. Energia ludic-explozivă din primele trei volume este contrabalansată de precizia care dezamorsează zonele confesivului inflaționist. Textele poetice ale Laurei sunt generate de o dinamică tranzacțională inepuizabilă între natural și surogat, între euforie și butaforie, între afect și efect, între reprezentare și reprezentație, pe falia produsă de parodierea propriei identități, în permanentă reconfigurare, dictată de relația ambiguă subiect-obiect. Distribuția luminii artificiale propune o formulă poetică cerebrală, contraintuitivă, contrafactuală, cu tehnici de compoziție preluate din artele vizuale (bricolaj, colaj, performance, happening, design, istoria artei), pe principiul aproprierii care întreține și rafinează constructul multistratificat al egoficțiunii. Light designul anunțat în titlu surprinde tocmai practica de ajustare și de reglare continuă a dinamicii textuale, în funcție de recuzita, estetica și reperele literare vintage asumate de dark academia, unică în poezia contemporană.”
𝑻𝒆𝒐𝒅𝒐𝒓𝒂 𝑪𝒐𝒎𝒂𝒏
„Laura Francisca Pavel revine în poezia românească printr-o perseverență aproape obsesivă a privirii asupra cotidianului (deghizat în lumea teatrului și a scenariilor victoriene), o privire care decantează, strat după strat, materia existenței până când aceasta începe să vibreze formal. Distribuția luminii artificiale este un volum al penumbrelor calculate și al eclerajelor, unde o atmosferă dark, mai curând viscerală decât academică, se împletește cu jocuri de suprafețe ficționale, cu rătăciri labirintice de filiație lynchiană, cu manechinele impersonal-exponate ale lui de Chirico, corpuri alcătuite din „sârme, lămpi, pistoane, diode”, și cu o complicitate strofică, armonică, ce trimite la geometria severă și seducătoare a lui Ion Barbu. Sub „pojghița suspectă de credibilitate” a realității, această lume poetică se pulverizează și se recompune, lăsând în urmă o poezie luxuriantă, neliniștitoare, în care forma rămâne ultimul bastion al autenticității.”
𝑬𝒎𝒂𝒏𝒖𝒆𝒍 𝑳𝒖𝒑𝒂𝒔̦𝒄𝒖
Vă așteptăm!