IMAGINARIUM: lumea celor nevăzute // O expoziție de Relu și Marijana Bițulescu

Name: IMAGINARIUM: lumea celor nevăzute // O expoziție de Relu și Marijana Bițulescu
Start: 2025-01-15T16:00:00+02:00
End: 2025-01-15T18:00:00+02:00
Location: Muzeul Național al Țăranului Român

Schedule

Wed Jan 15 2025 at 04:00 pm to 06:00 pm

UTC+02:00

Location

Muzeul Național al Țăranului Român | Bucharest, BU

La o săptămână după ce se curăță apele, pe 15 ianuarie 2025, de la ora 16.00, la Muzeul Național al Țăranului Român, în Sala Irina Nicolau, se deschide IMAGINARIUM: lumea celor nevăzute - o frumoasă expoziție a începutului de an în București.
Nu este o expoziție cu și despre obiecte, nu este nici măcar o expoziție despre oameni, e o galerie de fantasme. Dar să nu vă lăsați înșelați: rădăcina grecească a termenului de fantasmă înseamnă a „face vizibil”, „aduce ceva către lumină”, „a explica”. Imaginarium reprezintă o astfel de aducere la lumină, un joc secund în care artiștii Relu și Marijana Bițulescu fac vizibil - inefabilul.
Ca în visele lui Pessoa, intrând în Imaginarium, auzi un foșnet prelung, urmele cavalerilor, freamătul țesăturilor de brocart, sunetul infinitezimal dat de căderea unei perle, ropot de cai, murmurul unor oști ce continuă să lupte, suspinul lui Adam, respirația oprită a unei domnițe.
„Aerian, printre brazdele croite în iarbă, fiindcă pașii lor nu deschideau nici o potecă în această verdeață agitată, șirul ultimilor cavaleri pierduți lasă în urmă un foșnet prelung, ca o reminiscență a viitorului.” „(...) Tobele răpăiră la marginea drumului, iar trompetele atârnau inutile în mâini obosite” .
E liniște. O singură mână însă nu se oprește. E mâna pictorului care continuă să picteze lumina ireală a acestui ținut în care trecutul este doar o reminiscență a viitorului, în care cavalerii „(...) erau deja bătrâni și abia dacă urmau să se nască: tineri erau numai cei care nu se vor naște nicicând.”
M-am întrebat adesea de ce Relu Bițulescu revine obsesiv la motivul mărului cunoașterii, la Adam și Eva. Citindu-l pe Pessoa am înțeles că e o problemă de timp sau, mai bine zis, că e o problemă a timpului. Acolo, în mușcătură, timpul se desface. Adam și Eva pot fi și tineri și bătrâni și născuți și nenăscuți sau, pur și simplu, pot fi cei care niciodată nu se vor naște.
Relu Bițulescu pictează așa cum vede Pessoa: într-un timp reversibil în care suntem contemporani cu Shakespeare, cu Don Quijote, cu Napoleon, cu regii de tablă, cu domnițe cu păr de mătase, iar pădurile ce îngheață metalic sub un soare nedescifrat.
Consubstanțială în această perspectivă este și Marijana Bițulescu. Ea scaldă în fire de aur lâna și inul, născând cohorte de personaje de dantelă, discrete ca niște arcade. Dincolo de ele, doar cer. Un cer de urzeală aurie din care coboară, ca o frânghie, axis mundi.
Sub palmele ei, aerul se încheagă și, cu o duioșie de ursitoare, artista pare să toarcă fire de lumină, de la răsărit și de la apus, din miazăzi și din miazănoapte, din septembrie cu dealuri de miere și din diminețile de metal a lui făurar. Între ele, oamenii umbră ridică chipuri de catifea, în care ochii nu se văd decât noaptea, iar suflete de dantelă se deschid suspendate ca niște nori dintr-o altă anatomie.
Pentru că tot ceea ce desenează artista e atins de un dar al inefabilului ce face ca orice tip de materie să leviteze, lucrările ei au un fel de neașezare, ca și când în lumina lor revărsată s-ar afla captive aripi atât de transparente pe care nu le poți vedea decât prin urmele lor de fremătare.
Marijana creează lumea în care personajele lui Relu Bițulescu încep să se miște.
Noaptea, sub luna rotundă, translucidă și mare, pleacă de pe pânză Iisus cu chipul tăiat ca o pâine împărtășită în euharistie, afrodite fără ochi și chip de oglindă, cu sufletul sângerând în albastru, îngeri în jeanși, domnițe cu păr de mărgele.
Trupurile lor trec prin „poarta sărutului” pentru a colinda pădurile de aramă, pădurile de aur, pădurile de cărbune. Nicăieri nu e mai liniște decât în foșnetul sufletului lor de ulei ce picură mir de mărgăritare, dulce ca lacrimile ce izvorăsc din icoană.
Imaginarium face lemnul să plângă și inul să se întoarcă în fir de mătase. Aici, întrând, devii deodată familiar cu „prințesele din visurile altora care se plimbau nesfârșit în cerc, fără să fi fost cândva închise în vreo chilie.”
Ca în liturghie, ieșirea din timp e adevărata sărbătoare.
La Muzeul Național al Țăranului Român, Relu și Marijana Bițulescu petrec astfel, în miez de cărindar, „aducerea spre lumină” a celor care fără truda lor, ar fi putut rămâne mereu în lumea celor nevăzute, cu chip nedeslușit de fantasme.
Curator: Prof. Univ. Dr. Alexandra Crăciun
Expoziția IMAGINARIUM: lumea celor nevăzute poate fi vizitată la sala Irina Nicolau, până în 2 februarie 2025, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea, marțea și cu ocazia sărbătorilor legale este închisă.

***
Citate din: PESSOA, Fernando, Cartea neliniștii. Compusă de Bernardo Soares ajutor de contabil în orașul Lisabona, pref. și note Dinu Flămând, București, Humanitas Fiction, 2019, p. 47.