Il Cinema Ritrovato on Tour la București – ediția a II-a

Name: Il Cinema Ritrovato on Tour la București – ediția a II-a
Start: 2025-02-06T20:00:00+02:00
End: 2025-02-09T23:00:00+02:00
Location: Cinema Elvire Popesco

Schedule

Thu, 06 Feb, 2025 at 08:00 pm to Sun, 09 Feb, 2025 at 11:00 pm

UTC+02:00

Location

Cinema Elvire Popesco | Bucharest, BU

🇷🇴 ”În fiecare vară, de 38 de ani, cinefilii din toată lumea își dau întâlnire la Bologna pentru a sărbători experiența unică a vizionării colective a unor filme clasice la Festivalul Il Cinema Ritrovato. Il Cinema Ritrovato este o bijuterie a producției culturale italiene, un festival care propune restaurări și redescoperiri surprinzătoare ale unor filme, amintindu-ne de valoarea patrimoniului nostru cinematografic și de importanța restaurării și conservării acestuia. Institutul Italian de Cultură din București este încântat să colaboreze încă o dată cu Cineteca din Bologna pentru a aduce o versiune itinerantă a acestui festival și în România, la București și, de anul acesta, și la Timișoara, cu o selecție eclectică de filme – curatoriată de criticul Călin Boto – care se vrea și un omagiu adus personalității lui Marcello Mastroianni, la 100 de ani de la nașterea acestuia.” (Laura Napolitano, directoarea Institutului Italian de Cultură din București)
Oricine a privit ecranele bucureștene în ultimii ani și-a dat seama de ce li se întâmplă – o nesperată febră a arhivelor de film s-a transmis de la tinerii curatori, critici, cineaști și universitari către public. Sigur, mai e mult până departe, căci acest interes subit s-a arătat târziu, fiind încă naiv, neprofesionalizat și teribil de entuziast: ar fi, așadar, la vârsta cea mai frumoasă și violentă.
Încă din anii ’80, un standard perpetuu de profesionalism și imaginație pentru oricine lucrează cu arhive de film este copilul Cinetecii di Bologna: Il Cinema Ritrovato, festivalul care adună mii de profesioniști și cinefili vară de vară.
Pentru a două oară la rând, retrospectiva bucureșteană a festivalului, parte din deja tradiționala serie „Il Cinema Ritrovato on Tour”, încearcă să reconstituie senzația de infinit care m-a copleșit în ultimii ani la Bologna: cinema de pretutindeni, dar mai ales cinema pretutindeni. Deși selecția s-a interesat în special de filmul italian, „cinema pretutindeni” a fost un principiu estetic nemărginit. Spectatorul ideal al selecției nu există: poate fi un profesionist al arhivelor, interesat de tehnicalitățile restaurărilor incluse, un profesionist al imaginii, pentru care cinemaul unui Vittorio De Sica sau Manoel de Oliveira nu se poate epuiza, sau un privitor prea sigur pe propria definiție a cinemaului.
După debutul entuziast din 2024, o a doua ediție a retrospectivei Il Cinema Ritrovato la București ni s-a părut nu doar binevenită, ci perfect firească. Și nu numai pentru că publicul bucureștean s-a arătat surprinzător de încântat de selecția precedentă. Ci a fost mai degrabă înțelegerea curioasă, interactivă, justă și imediată a ideilor de arhivare și restaurare de film a publicului nostru din săli – un public cinefil, dar nespecializat –, care a făcut de la sine înțeles un nou Il Cinema Ritrovato la București, ba chiar și un altul la Timișoara. Pentru că, într-o cultură a cópiilor, în epoca reproductibilității tehnice a operei de artă, o nouă înțelegere a cinemaului, a cum se păstrează și întreține imaginea, este tot atât de necesară precum cinefilia tradițională, dragostea necondiționată pentru cinema.
Selecția de anul acesta sărbătorește, în primul și-n primul rând, centenarul nașterii lui Marcello Mastroianni (n. 1924), ocazie cu care se vor vedea pe marele ecran o comedie populară a cuplului actoricesc Mastroianni-Loren, Ieri, azi, mâine (1963), în fapt un triptic de scurtmetraje regizate de marele cineast Vittorio de Sica, a câte trei roluri mastroiannești care surprind în detaliu acea sensibilitate actoricească elegantă, macho, și totodată băiețesc-fâstâcită care a făcut epocă în cinemaul de pretutindeni, și Călătorie spre începuturile lumii (1997) al portughezului Manoel de Oliveira, ultima apriție pe ecran a lui Mastroianni, în rolul unui regizor care poartă amintirea unui secol de viață, istorie și cinema.
Apoi, două recuperări pentru cinefilia română, două filme emblematice ale unor importanți cineaști italieni mult prea puțin cunoscuți aici, ambii plecați dintre noi de curând: Il posto (1961) al lui Ermanno Olmi, tandrul coming of age al unui tânăr proaspăt angajat împiedicându-se pe drumul către maturitate, și Duși de val al Linei Wertmüller, o romanță improbabilă cu conștiință de clasă.
Mai apoi, trei redescoperiri ale istoriei cinemaului, specialitatea Ritrovato: Andrieș, filmul pentru copii făcut de Sergei Parajanov (împreună cu Yakiv Bazeljan) în Ucraina și Moldova la începutul carierei, Frescele Kievului (1966), hipnoticele teste de cameră ale unui proiect neterminat al aceluiași Parajanov, și Khak- e Sar Bé Mohr / The Sealed Soil (1977), rigurosul așa-zis „Jeanne Dielman iranian” al cineastei Marva Nabili, despre rezistența mohnită a unei femei în Iranul prerevoluționar. (Călin Boto, curator)
Program
Joi, 6 februarie 2025
Ora 20.00
IERI, AZI, MÂINE
Regia: Vittorio de Sica
Cu: Marcello Mastroianni, Sophia Loren
Comedie, Italia-Franța, 1963, 144 min.
„Câștigător al Premiului Oscar pentru Cel mai bun film străin, Ieri, azi, mâine este o comedie strălucitor de originală cu Marcello Mastroianni și Sophia Loren în rolurile principale a trei povești petrecute în diferite colțuri ale Italiei. În Napoli, cei doi sunt săraci dar descurcăreți, îndeletnicindu-se cu contrabandă stradală de țigări. În Milano, Loren e îmbrăcată în Christian Dior și își discută gusturile în bărbați și mașini. Iar în Roma, Mastroianni e un fiu de industriaș care o ajută pe lucrătoarea sexuală Sophia Loren să întoarcă un tânăr preot rătăcitor pe calea cea dreaptă.” (Criterion Channel)
Trei episoade, trei orașe (Napoli, Milano, Roma), al doilea act al spectacolului Loren-Mastroianni, după cel al comediilor cincizeciste. La cârma proiectului lui Carlo Ponti se află fostul duo neorealist De Sica-Zavattini (căruia i se alătură Eduardo De Filippo preț de un episod). Un triumf internațional și un Oscar pentru Cel mai bun film străin, și nu fără temei. (Emiliano Morreale, Il Cinema Ritrovato 2022)
Premiul Oscar pentru Film Străin, 1964
Vineri, 7 februarie 2025
Ora 20.30
DEVENIND PARADJANOV: ANDRIEȘ și FRESCELE DIN KIEV
ANDRIEȘ
Regia: Sergei Paradjanov, Yakiv Bazeljan
Cu: Constantin Rusu, Nodar Šašik-ogly, Lyudmila Sokolova, Chiril Știrbu, Eugen Ureche
Fantezie, folclor, film pentru copii, URSS (Ucraina-Moldova), 1954, 62 min.
„Andriješ/Andrieș e primul lungmetraj al lui Paradjanov, co-regizat alături de Yakiv Bazelian. Pentru ochiul avid să recunoască amprenta ulterioară, e și filmul timpuriu cel mai traversat de semne paradjanoviene. Adaptând poemul autorului Emilian Bucov, cineastul a fost liber să modeleze folclorul moldovenesc în acord cu elementul supranatural permis de gen. (…)
Logica miraculoasă a basmului – cu personajele sale absurde, de tip Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu natura preschimbată, cu simbolismul său emfatic – se transformă în intuiție pentru Paradjanov: nu degeaba proiectul său de diplomă valorifica același material. În 1954, cineastul obligă filmul să vireze înspre pedagogia pentru cei mici, cu tânărul păstor Andrieș (Constantin Rusu) parcurgând un traseu inițiatic naiv și întortocheat, care îi va dezvălui mersul complex lumii. Zece ani mai târziu, Paradjanov va reține lecția acestui univers neliniștitor, căruia îi va conferi o nouă magnitudine.” (Victor Morozov, Scena9)
FRESCELE KIEVULUI
Regia: Sergei Paradžanov
Cu: Tengiz Archvadze, Vladimir Artman, Alexandr Kotchekov, Antonina Leftiy
Film neterminat, experimental, URSS (Ucraina), 1966, 15 min., fără dialog
Paradjanov a lucrat la Frescele Kievului de-a lungul anului 1965. Deși nu a intrat niciodată în producție cu filmul, i-a scris scenariul, a realizat decupajul și a tras câteva teste de cameră în octombrie. După toate aparențele un omagiu adus Marele Război pentru Apărarea Patriei, acțiunea din Frescele Kievului, împărțită în zece «cine-fresce», ar fi trebuit să aibă loc pe 9 mai 1965, la aniversarea eliberării Kievului. Frescele Kievului anticipează poetica și imagistica Culorii rodiei (1969). (…) Pentru Parajanov, filmul a marcat despărțirea de actoria naturalistă și apropierea de mișcarea actoricească pur expresivă. Acest nou interes amintește de fascinația lui Eisenstein pentru gest, și totodată, de studiile timpurii de vioară, canto și balet ale lui Paradjanov. Inevitabil, conducerea sediului din Kiev a Comitetul de Stat pentru Cinematografie (Goskino) a observat că testele de cameră prezintă «o percepție a realității distorsionată… patologică», și, deși au recunoscut valoarea artistică a experimentului lui Paradjanov, l-au reclamat ca fiind diferit de scenariul aprobat. Astfel, întreaga filmare a fost anulată, iar cameramanul Oleksandr Antypenko a transformat testele de cameră într-un scurtmetraj. La puțin timp după, Paradjanov este invitat de studioul armean Armenfilm să realizeze un lungmetraj despre viața poetului național Sayat Nova. (Daniel Bird, Il Cinema Ritrovato 2024)
Sâmbătă, 8 februarie 2025
Ora 18.00
IL POSTO
Regia: Ermanno Olmi
Cu: Sandro Panseri, Loredana Detto
Coming of age, Italia, 1961, 98 min.
Un tandru coming-of-age și totodată o observație atentă a dezumanizării corporatiste, Il posto este povestea emoționantă și hilară a unui tânăr împiedicându-se pe drumul către maturitate.
„(…) Cel de-al doilea lungmetraj al lui Ermanno Olmi, Il posto, a condus cinemaul internațional către ceva cu totul nou: o senzație de intimitate între regizor și personaje care depășea orice dăduse canonul neorealist până atunci. În anii ce au trecut, filmul a avut un impact profund asupra regizori unul și unul, printre care Wu Nien-jen, Abbas Kiarostami și Martin Scorsese. (…) Filmele lui Olmi se simt ca o întâlnire între patru ochi cu oameni reali – îți dau impresia că regizorul se ține de mână cu fiecare personaj în parte. « Senzația pe care o am este că multe dintre alegerile pe care le fac nu îmi aparțin numai mie, ci și altora », i-a spus Olmi cândva lui Ellen Oumano.” (Kent Jones, „Il posto: Handcrafted Cinema”, 2003, The Criterion Channel)
Ora 20.00
CĂLĂTORIE SPRE ÎNCEPUTURILE LUMII
Regia: Manoel de Oliveira
Cu: Marcello Mastroianni, Jean Yves Gautier, Leonor Silveira, Diogo Doria
Dramă, Portugalia-Franța, 1997, 98 min.
Lanciato post-mortem, l’ultimo film di Marcello Mastroianni, Viaggio all’inizio del mondo, è una coronazione della carriera del grande attore. Negli anni ’90, il sessantenne Mastroianni ha collaborato con cineasti visionari come Robert Altman, Agnès Varda, Raúl Ruiz e, alla fine, con Manoel de Oliveira, a questo affascinante film su un secolo e due vite.
Nel Viaggio all’inizio del mondo, Afonso è un attore nato da un padre portoghese e una madre francese. Egli parte alla ricerca delle proprie origini, visitando il villaggio natio del padre deceduto insieme ad amici: qualche collega attore e Manoel, il regista con il quale lavora alla realizzazione di un film. Lungo il viaggio, si intrecciano due narrazioni: il ricordo dell’infanzia di Manoel e la ricostituzione della vita del padre di Afonso.
Il Premio della Critica (FIPRESCI) al Festival del Cinema di Cannes nel 1997
Duminică, 9 februarie 2025
Ora 18.30
THE SEALED SOIL
Cu: Flora Shabaviz
Dramă, Iran, 1977, 1h 30 min.
„Cu mult înaintea filmelor despre femei iraniene ale lui Rakhshan Bani-Etemad și Jafar Panahi, Marva Nabili a regizat The Sealed Soil (Khake sar beh mohr), bazat pe povestea adevărată a luptei pentru independență a unei tinere femei în Iranul pre-revoluționar. Prin tușele sale poetice, dialogul rarefiat și interesul pentru viața de zi cu zi a protagonistei sale, filmul amintește de Jeanne Dielman (1975) al lui Chantal Akerman, dar și de cinemaul lui Sohrab Shahid-Saless.” (Hossein Eidizadeh, Sight and Sound)
„Khak-e Sar bé Mohr urmărește viață repetitivă și reprimată a lui Roo-Bekheir, o tânără femeie dintr-un sat sărac din Sud-Vestul Iranului, și rezistența sa la o căsnicie aranjată. Este o critică riguroasă din punct de vedere formal, și totodată distantă emoțional, a patriarhatului și a falsei reforme a agriculturii iraniene care a fost unul dintre motivele revoluției din 1979.
Acesta a fost filmul de diplomă al lui Nabili în urma studenției în New York. Cu ajutorul producătorului și cameramanului Barbod Taheri, cineasta s-a întors în Iran și a făcut o înțelegere în urma căreia să regizeze parte din seria TV Povești persane antice la schimbul unei echipe de filmare și a peliculei de 16mm. (…)
Folosind cadre lungi și statice, Nabili citează influența majoră asupra filmului a miniaturii persane, [artă picturală] în care povestea este reprezentată la distanță, permițând spectatorului o interpretare liberă a personajelor. Cineasta îi numește, de asemenea, Bertolt Brecht și Robert Bresson ca inspirații (…).” (Ehsan Khoshbakht)
Ora 20.30
DUȘI DE VAL
Regia: Lina Wertmüller
Cu: Mariangela Melato, Giancarlo Giannini
Comedie, Italia-Franța, 1974, 1 h 54 min.
„Raffaella (Mariangela Melato), frumoasa bogătașă cu limba ascuțiță care a închiriat un yacht, și Gennarino (Giancarlo Giannini), sicilianul care lucra pe yacht ca ajutor de marinar, naufragiază împreună pe singura insulă a Mediteranei care nu a fost încă ocupată de turiști germani. Precum Popeye Marinarul și Olive, cei doi sunt prinși într-o luptă pasională precum. El este un comunist cu dedicarea unui creștin din primul secol. Ea, o capitalistă… Și mai important, el este bărbat, și ea, femeie, iar fiecare va plăti pentru asta… Giannini și Melato sunt cel mai bun lucru care s-a întâmplat comediei italiene de când Mastroianni și Loren s-au certat în anii ’60.” (Vincent Canby, The New York Times)

Organizat de: IIC București
În colaborare cu: Cineteca din Bologna, Institut Francaise, Cinema Elvire Popesco
.
.
.
🇮🇹 Ogni estate, da 38 anni, i cinefili di tutto il mondo si riuniscono a Bologna per celebrare l’insostituibile esperienza della visione collettiva dei classici del cinema con il Festival del Cinema Ritrovato. Il Cinema Ritrovato è un gioiello della produzione culturale italiana, un festival che propone sorprendenti restauri e riscoperte di film e che ci ricorda il valore del nostro patrimonio cinematografico e l’importanza del restauro e della sua preservazione. L’Istituto Italiano di Cultura di Bucarest è entusiasta di collaborare ancora una volta con la Cineteca di Bologna per portare una versione itinerante di questo festival anche in Romania, a Bucarest e da quest’anno anche a Timișoara, con una scelta di film eclettica – curata dal critico Călin Boto – che vuole anche essere un omaggio alla figura di Marcello Mastroianni, a 100 anni dalla nascita. (Laura Napolitano, direttrice IIC)
Chiunque abbia seguito i grandi schermi di Bucarest negli ultimi anni si è reso conto di quello che sta accadendo – un’inaspettata febbre degli archivi di cinema si è trasmessa dai giovani curatori, critici, cineasti e docenti universitari al pubblico. Ovviamente la strada da percorrere è ancora lunga, perché questo interesse è arrivato tardi, è ancora agli inizi, non-professionalizzato e terribilmente entusiasta: quindi si troverebbe alla sua più bella e violenta età.
Già dagli anni ’80, uno standard costante di professionalità e immaginazione per chi lavora con gli archivi di cinema è il figlio della Cineteca di Bologna: Il Cinema Ritrovato, un festival che vede partecipare ogni estate migliaia di professionisti e di cinefili.
Per la seconda volta di seguito, la retrospettiva a Bucarest, parte della già tradizionale serie “Il Cinema Ritrovato on Tour”, cerca di ricostituire la sensazione di infinito che mi ha commosso negli ultimi anni a Bologna: cinema di ovunque, ma soprattutto cinema ovunque. Sebbene la selezione abbia interessato soprattutto il cinema italiano, “cinema ovunque” è stato un principio estetico infinito. Non esiste uno spettatore ideale della selezione: può essere un professionista degli archivi, interessato alle tecniche di restauro, un professionista della fotografia, per il quale il cinema di Vittorio De Sica o di Manoel de Oliveira è inesauribile, oppure una persona troppo sicura della propria definizione del cinema.
Quindi, dopo il debutto entusiastico del 2024, la seconda edizione della retrospettiva “Il Cinema Ritrovato a Bucarest” ci è sembrata non solo benvenuta, ma perfettamente normale. E non solo perché il pubblico di Bucarest si è dimostrato sorprendentemente accattivato dalla precedente selezione. Ma è stata piuttosto la comprensione curiosa, interattiva, giusta e immediata delle idee di archiviazione e restauro di film da parte del nostro pubblico – un pubblico cinefile, ma non-specializzato –, che ha reso naturale l’organizzazione di una nuova edizione de “Il Cinema Ritrovato a Bucarest”, anzi di una anche a Timișoara. Perché in una cultura delle copie, nell’epoca della riproduttività tecnica dell’opera d’arte, una nuova comprensione del cinema, di come si conserva l’immagine, è tanto necessaria quanto la cinefilia tradizionale, l’amore incondizionato per il cinema.
La selezione di quest’anno celebra, in primo luogo, il centenario della nascita di Marcello Mastroianni (n. 1924), per cui si vedranno sul grande schermo una commedia popolare della coppia Mastroianni-Loren, Ieri, oggi, domani (1963), infatti, un trittico di cortometraggi del grande cineasta Vittorio de Sica, con tre ruoli di Mastroianni che colgono in dettaglio quella sensibilità attoriale elegante, macho e allo stesso tempo ragazzesca e timida che ha attirato l’attenzione nel cinema di tutto il mondo, e Viaggio all’inizio del mondo (1997) del portoghese Manoel de Oliveira, l’ultima comparsa di Mastroianni sullo schermo, nel ruolo di un regista che conserva il ricordo di un secolo di vita, storia e cinema.
Poi due film emblematici di importanti registi italiani troppo poco conosciuti in Romania, entrambi scomparsi di recente: Il posto (1961) di Ermanno Olmi, il tenero coming of age di un giovane assunto di recente che inciampa nel suo cammino verso la maturità, e Travolti da un insolito destino nell’azzurro mare d’agosto di Lina Wertmüller, una romanza improbabile con una coscienza di classe.
Seguono tre riscoperte della storia del cinema, la specialità del Cinema Ritrovato: Andriesh, il film per bambini realizzato da Sergei Paradžanov (insieme a Yakiv Bazeljan) in Ucraina e Moldova all’inizio della carriera, Gli affreschi di Kiev (1966), gli ipnotici test per la telecamera di un progetto mai portato e termine dello stesso Paradžanov, e Khak- e Sar Bé Mohr / The Sealed Soil (1977), un cosiddetto “Jeanne Dielman iraniana” della cineasta Marva Nabili, sulla resistenza di una donna nell’Iran pre-rivoluzionario. (Călin Boto, curatore)
Programma
Giovedì, 6 febbraio 2025
Ore 20.00
IERI, OGGI, DOMANI
Regia: Vittorio de Sica
Con: Marcello Mastroianni, Sophia Loren
Commedia, Italia-Francia, 1963, 144 min.
“Vincitore del Premio Oscar al Migliore Film Straniero, Ieri, oggi, domani è una commedia brillantemente originale con Marcello Mastroianni e Sophia Loren nei ruoli protagonisti di tre storie accadute in diverse parti d’Italia. A Napoli, i due sono poveri ma astuti e fanno contrabbando di sigarette sulla strada. A Milano, la Loren è vestita in abiti Christian Dior e discute dei suoi gusti in materia di uomini e macchine. Mentre a Roma, Mastroianni è il figlio di un industriale che aiuta la lavoratrice sessuale Sophia Loren a riportare un giovane prete sulla giusta strada.” (Criterion Channel)
Tre episodi, tre città (Napoli, Milano Roma), la seconda fase della coppia Loren-Mastroianni dopo la coppia di commedie degli anni Cinquanta. Al timone dell’operazione di Carlo Ponti c’è il duo ex neorealista De Sica-Zavattini (che per un episodio si affidano alla penna di Eduardo De Filippo). Trionfo internazionale, Premio Oscar per il miglior film straniero nel 1964, e non a caso. (Emiliano Morreale, Il Cinema Ritrovato 2022)
Venerdì, 7 gennaio 2025
Ore 20.30
DIVENTANDO PARADJANOV: ANDRIESH e GLI AFFRESCHI DI KIEV
ANDRIESH
Regia: Sergei Paradžanov, Yakiv Bazeljan
Con: Constantin Rusu, Nodar Šašik-ogly, Lyudmila Sokolova, Chiril Știrbu, Eugen Ureche
Fantasia, folclore, film per bambini, URSS (Ucraina-Moldova), 1954, 62 min.
“Andriješ/Andriesh è il primo lungometraggio di Paradžanov, diretto insieme a Yakiv Bazelian. Per un occhio avido di riconoscere un’ulteriore impronta, è il film giovanile più attraversato da segni paradjanoviani. Adattando il poema dell’autore Emilian Bucov, il cineasta è stato libero di modellare il folclore moldavo in accordo con l’elemento sovrannaturale permesso da questo genere. (…)
La logica miracolosa della fiaba – con i suoi personaggi assurdi, con la natura trasformata, con il suo simbolismo enfatico – si trasforma in intuizione per Paradžanov: non a caso il suo progetto di tesi di laurea sfrutta lo stesso materiale. Nel 1954, il cineasta costringe il film a girare verso la pedagogia per i più piccoli, con il giovane pastore Andriesh (Constantin Rusu) che percorre un itinerario iniziatico innocente e tortuoso, che gli svelerà l’andamento complesso del mondo. Dieci anni più tardi, Paradžanov ricorderà la lezione di questo universo inquietante, al quale conferirà una nuova grandezza.” (Victor Morozov, Scena9)
GLI AFFRESCHI DI KIEV
Regia: Sergei Paradžanov
Con: Tengiz Archvadze, Vladimir Artman, Alexandr Kotchekov, Antonina Leftiy
Film non finito, esperimentale, URSS (Ucraina), 1966, 15 min, senza dialogo
Paradžanov ha lavorato a Gli Affreschi di Kiev nel 1965. Sebbene non sia mai entrato in fase di produzione con il film, ne ha scritto la sceneggiatura, ha realizzato i ritagli e ha fatto alcuni test con la telecamera a ottobre. Secondo tutte le apparenze un omaggio alla Grande Guerra per la Difesa della Patria, la trama de Gli Affreschi di Kiev, suddivisa in dieci «cine-affreschi», sarebbe dovuta svolgersi il 9 maggio 1965, in occasione dell’anniversario della liberazione di Kiev. Gli Affreschi di Kiev anticipano la poetica e l’immagine de Il colore del melograno (1969). (…) Per Paradžanov, il film ha segnato la separazione dall’attoria naturalista e l’avvicinamento al movimento puramente espressivo dell’attore. Questo nuovo interesse ricorda il fascino di Eisenstein per il gesto, e allo stesso tempo, gli studi giovanili di violino, canto e balletto di Paradžanov. Inevitabilmente, la direzione della sede di Kiev del Comitato Statale per il Cinema (Goskino) ha notato che i test per la telecamera presentano «una percezione della realtà distorta … patologica», e, sebbene abbiano riconosciuto il valore artistico dell’esperimento di Paradžanov, lo hanno reclamato per essere diverso dalla sceneggiatura approvata. Perciò, tutte le riprese sono state annullate e il cameraman Oleksandr Antypenko ha trasformato i test per la telecamera in un cortometraggio. Poco dopo, Paradžanov è stato invitato dallo studio armeno Armenfilm a realizzare un lungometraggio sulla vita del poeta nazionale Sayat Nova. (Daniel Bird, Il Cinema Ritrovato 2024)
Sabato, 8 gennaio 2025
Ore 18.00
IL POSTO
Regia: Ermanno Olmi
Con: Sandro Panseri, Loredana Detto
Coming of age, Italia, 1961, 98 min.
Un tenero coming-of-age e allo stesso tempo un’osservazione attenta della disumanizzazione corporatista, Il posto è la storia emozionante e divertente di un giovane che inciampa nel suo cammino verso la maturità.
“(…) Il secondo lungometraggio di Ermanno Olmi, Il posto, ha condotto il cinema internazionale verso qualcosa di completamente nuovo: una sensazione di intimità tra il regista e i personaggi che superava tutto quello che aveva dato fino allora il canone neorealista. Negli anni passati, il film ha avuto un impatto profondo su registi famosi, tra i quali Wu Nien-jen, Abbas Kiarostami e Martin Scorsese. (…) I film di Olmi si sentono come un incontro a quattro occhi con persone reali – ti danno l’impressione che il regista tenga per la mano ogni singolo personaggio. «La sensazione che ho è che molte delle scelte che faccio non appartengono solo a me, ma anche ad altri», aveva detto ad un certo punto Olmi a Ellen Oumano.” (Kent Jones, “Il posto: Handcrafted Cinema”, 2003, The Criterion Channel)
Ore 20.00
VIAGGIO ALL’INIZIO DEL MONDO
Regia: Manoel de Oliveira
Con: Marcello Mastroianni, Jean Yves Gautier, Leonor Silveira, Diogo Doria
Drammatico, Portogallo-Francia, 1997, 98 min.
Lanciato post-mortem, l’ultimo film di Marcello Mastroianni, Viaggio all’inizio del mondo, è una coronazione della carriera del grande attore. Negli anni ’90, il sessantenne Mastroianni ha collaborato con cineasti visionari come Robert Altman, Agnès Varda, Raúl Ruiz e, alla fine, con Manoel de Oliveira, a questo affascinante film su un secolo e due vite.
Nel Viaggio all’inizio del mondo, Afonso è un attore nato da un padre portoghese e una madre francese. Egli parte alla ricerca delle proprie origini, visitando il villaggio natio del padre deceduto insieme ad amici: qualche collega attore e Manoel, il regista con il quale lavora alla realizzazione di un film. Lungo il viaggio, si intrecciano due narrazioni: il ricordo dell’infanzia di Manoel e la ricostituzione della vita del padre di Afonso.
Il Premio della Critica (FIPRESCI) al Festival del Cinema di Cannes nel 1997
Domenica, 9 gennaio 2025
Ore 18.30
THE SEALED SOIL
Con: Flora Shabaviz
Drammatico, Iran, 1977, 1h 30 min.
“Molto prima dei film sulle donne iraniane di Rakhshan Bani-Etemad e Jafar Panahi, Marva Nabili ha firmato la regia della pellicola The Sealed Soil (Khake sar beh mohr), basata sulla vera storia della lotta per l’indipendenza di una giovane donna nell’Iran pre-rivoluzionario. Tramite i suoi tocchi poetici, il dialogo rarefatto e l’interesse per la vita quotidiana della protagonista, il film ricorda Jeanne Dielman (1975) di Chantal Akerman, ma anche il cinema di Sohrab Shahid-Saless.” (Hossein Eidizadeh, Sight and Sound)
“Khak-e Sar bé Mohr segue la vita ripetitiva e repressa di Roo-Bekheir, una giovane donna di un villaggio povero del sud-ovest dell’Iran, e la sua resistenza a un matrimonio combinato. È una critica rigorosa dal punto di vista formale e allo stesso tempo distante dal punto di vista emozionale, del patriarca e della falsa riforma dell’agricoltura iraniana che è stato uno dei motivi della rivoluzione del 1979.
Questo è stato il film di laurea di Nabili dopo gli anni di studio a New York. Con l’aiuto del produttore e del cameraman Barbod Taheri, la cineasta è tornata in Iran ed ha fatto un accordo in seguito al quale avrebbe diretto la serie televisiva Storie persiane antiche in cambio a una troupe cinematografica e alla pellicola da 16 mm. (…)
Usando quadri lunghi e statici, la Nabili cita la particolare influenza sul film della miniatura persiana, [arte pittorica] in cui la storia è rappresentata a distanza, permettendo allo spettatore una libera interpretazione dei personaggi. La cineasta definisce inoltre Bertolt Brecht e Robert Bresson come fonti di ispirazione (…).” (Ehsan Khoshbakht)
Ore 20.30
TRAVOLTI DA UN INSOLITO DESTINO NELL’AZZURRO MARE D’AGOSTO
Regia: Lina Wertmüller
Con: Mariangela Melato, Giancarlo Giannini
Commedia, Italia-Francia, 1974, 1 h 54 min.
“Raffaella (Mariangela Melato), la bella e ricca donna dalla lingua tagliente che ha noleggiato uno yacht, e Gennarino (Giancarlo Giannini), il siciliano che lavorava sullo yacht come marinaio, naufragano insieme sull’unica isola del Mediterraneo non ancora occupata da turisti tedeschi. Come Braccio di Ferro e Olivia, i due sono coinvolti in una lotta appassionata. Lui è un comunista con la dedizione di un cristiano del primo secolo. Lei, una capitalista… Ma soprattutto, lui è un uomo e lei una donna, e ognuno pagherà per questo… Giannini e Melato sono la cosa migliore che sia capitata alla commedia all’italiana da quando Mastroianni e Loren hanno litigato negli anni ’60.” (Vincent Canby, The New York Times)
Organizzato da: IIC Bucarest
In collaborazione con: Cineteca di Bologna, Institut Francaise, Cinema Elvire Popesco