Cozzzmonautica 2024 – Desert Planets /// Stellar Silk Roads

Name: Cozzzmonautica 2024 – Desert Planets /// Stellar Silk Roads
Start: 2024-09-20T17:00:00+03:00
End: 2024-09-21T00:00:00+03:00
Location: Bastion 3, str.Hector nr.1, Timisoara, Romania

Schedule

Fri Sep 20 2024 at 05:00 pm to Sat Sep 21 2024 at 12:00 am

UTC+03:00

Location

Bastion 3, str.Hector nr.1, Timisoara, Romania | Timisoara, TM

Get ready to be carried and gently swayed by the Cozzzmonautica caravan as we dream together on a journey along Desert Planets /// Stellar Silk Roads, stretching from the past into the future.
Our special guests will guide us through the desert of the present, helping us navigate more confidently among the dunes of both planetary and extra-planetary landscapes.
The time has come to reconsider our relationship with the most inhospitable and arid lands of the Earth, bearing in mind that deserts are the closest we get to the desolate worlds of the solar system!
Bring along your favorite pillows, sleeping bags, carpets, and blankets! These simple comforts will cradle you as we drift into hypersleep, helping you settle into the rhythms of the desert, whether terrestrial or cosmic.

✷ PRESENTATIONS ✷
✷ Alexandru Evanghelidis – Electromaterials: The Invention and Reinvention of Nanofibers
✷ Xueting C. Ni – The Planet is Red: Can you be Chinese and Martian?
✷Maria Dębińska – Speculating with Physarum polycephalum
✷ Silvia Casolari and Davide Monopoli – Yambo’s Interplanetary Marriage – An Italian Sci-Fi Honey Moon

✷ WORKSHOPS ✷
✷ Pinhole Galaxy: capturing tiny Sci-Fi Worlds – a workshop for kids with Florin Fâra
✷ Stains, moths, mold – a different kind of textile workshop with Dinu Bodiciu

✷ SOUND ✷
✷ chronopolis - live rescoring by waka_x

✷ FOOD ✷
✷ delikatessen

„science fiction (SF) literature, described by Lem as a «marriage of Einstein and Scheherazade»”.
~Lem’s Theory of Science Fiction: Structures and Sociology of the Genre”, Lech Keller (2003)
“ – Have you seen this cactus before?
– No, replied Ioana, gazing curiously at the prickly cylinder, as tall as a person, with small, almost transparent flower cups vibrating in the air among its long spines, arranged in perfect symmetry.
– It was probably planted today. Either way, it’s a very rare species; I can’t recall ever seeing anything like it.”
~ CPSF 396, Year XVII, May 15, 1971, from the short story by Marcel Luca And If Somewhere in the Universe Cacti Grow.

"What if we started regarding Stanislaw Lem not just as a celebrated writer of SF but as a theoretician of SFF—a philosopher in disguise whose role we are only belatedly rediscovering? The theoretical oeuvre of Lem remained partially ignored, being written in a Slavic language (Polish) and hidden behind the Iron Curtain.
I have taken the above quote from the study by the Australian scholar Lech Keller from 1997, which tries to reinstate Lem in his role as a theoretician of SF. If we try to analyze the above sentence through a non-binary gender-critical lens, it will appear at first glance faulty and stereotypical. Such a marriage is at first sight an odd one: a wedding between a semi-legendary feminine storyteller that we all have grown up with and one of the most celebrated scientists who has radically changed and transformed our worldview, marking the history of scientific thought. We could even say that this slightly bizarre and ironic bond becomes an even greater challenge now that the conflicts and genocidal warfare in the Middle East cannot be ignored.

✷The history of speculative philosophy as a non-Eurocentric history
What if the history of thought experiments (Gedankenexperimente) that one typically encounters during scientific revolutions and that does include bicycles running at the speed of light and hypothetical sentient beings, molecular ‘demons’ that appear to contradict the second law of thermodynamics do have something in common with the One Thousand and One nights?
Maybe such supposition does not necessitate a big leap of imagination. What do we discover when we intersect modern speculative exercises and fabulations of science with storytelling that hails from the larger east of Persian, Indian, Chinese and Arab civilizational flourishing? Shortly put, can we say that Lem brings forth a welcome ‘promiscuity’ and kinship that de-centers modern cosmology and fundamental physics by allowing it to meet refined fabulations produced and circulated along the Silk Roads, on both water or land? Modern astronomy carries this Arab and Indian inheritance through names like Betelgeuse, Altair, Deneb and Rigel or terms like “azimuth” and “nadir” or Hindu-Arabic numeral system.

✷ The Desert as Incubator
Deserts are also incubators for unusual encounters and extraordinary experiences. Here is an interesting transhistorical convergence – these desolate, arid places where ascetics and anchorites used to retreat from the ‘Earthly’ world brought them closer to the discipline required for the training of present-day astronauts and cosmonauts.
To be closer to Mars, you put some distance between you and the cities and civilization that grew out of them. At the same time deserts should not be romanticized, since current climate refugees and economic migrants are constantly facing some of the harshest areas and most unfriendly border zones, a horrific passage made under inhuman conditions in the search of a welcome oasis and a better life.
In an age of climate emergency, the warmest day on record for the entire planet and the highest global average temperature ever recorded are being broken every year. Each of the past 12 months has ranked as the warmest on record in year-on-year comparisons, according to the EU’s climate change monitoring service.
From Dune to Kin-Dza-Dza!, to Mad Max and Animalia (directed by Sofia Alaoui), the desert has remained an incubator for experiments that dare to imagine future societies and exo-planetary worlds inspired by our apocalyptic present. The desert also happens to offer perfect conditions for observing the farthest reaches of the universe. It’s no coincidence that astronomical observatories such as ALMA and Paranal have been built in the Atacama.
This edition of Cozzzmonautica reconsiders our relationship with the most inhospitable and arid territories of Earth, seeking out a kinship between desert planets and Terra — environments that connect us to the Empty Quarters of the Solar System.

✷ Desertification and techno-modernity
Desertification has been described as the “greatest environmental challenge of our time.” Especially in Romania, the areas of the Oltenia Plain, Bărăgan Plain, and Banat Plain are experiencing advancing desertification, with land degradation, erratic rainfall patterns, erosion from agro-industry, and unsustainable water usage all playing a role. The Capitalocene is rapidly xenoforming the Blue Marble, putting the only home we have in the entire solar system under threat from rapid desertification and devastating fires. It is no mystery anymore that due to the dependence of capitalist techno-modernity on non-renewable fossil fuels, large areas risk becoming depopulated wastelands. Meanwhile, initiatives by “space billionaires” searching for an escape from Earth’s collapsing ecosystems offer false hope for a small group of privileged people. Yet such “solutionisms” ignore the fact that even the most inhospitable earthly habitats, like deserts, are far more benign and preferable than the extreme conditions found in every other corner of the solar system or interstellar space.

✷ Oases in the midst of cosmic deserts
Cozzzmonautica takes at face value the humorous sketch written by the Timișoara-born SF writer Marcel Luca in 1971, when he was working as a chemist at the Laboratory of Pedology and Agrochemistry, reconsidering it from a speculative perspective. What if the “real” aliens are those life forms that live in deserts or dry climates, more akin to succulents that evolved in environments where water is a rarity? These plants have evolved ingenious ways to thrive in biogeographic areas such as the Atacama, Namib, Taklamakan, Gobi, Sonoran, Ar-Rub’ al-Khali, or Sahara under the harshest conditions.
The result of this parallel evolution produces all sorts of alternative cacti, species only distantly related, that have found similar ways to cope with extreme conditions, living on various continents that have been geologically separated from each other for long periods of time. Jaime Green’s book The Possibility of Life: Science, Imagination, and Our Quest for Kinship in the Cosmos speculates about such close-to-home “aliens,” non-human life forms that seem unearthly and strange when measured against most of the life forms we are familiar with.
So, is it an accident that teams of astronauts and taikonauts are already training today for future space missions in the desert? Let us reconsider the role of such cosmic oases by reimagining the whole Earth as a welcoming caravanserai in the middle of immense cosmic wastelands."
– Ștefan Tiron

••••••••

✷ cover by Lucian Barbu
The project is part of the national cultural programme “Timișoara – European Capital of Culture in 2023” and is funded through the Legacy Timișoara 2023 programme, implemented by the Center for Projects Timișoara, with funds allocated from the state budget, through the budget of the Ministry of Culture.
The event is organized in partnership with the Municipality of Timișoara, through the Projects Center.

••••••••

Anul acesta caravana Cozzzmonautica ne poartă, ne leagănă ușor și ne invită să visăm împreună pe Drumurile Mătăsii, care se întind dinspre trecut spre viitor.
Invitații noștri din cadrul acestei ediții ne vor călăuzi prin deșertul prezentului și ne vor învăța să ne orientăm mai bine printre dunele planetare și extra planetare.
A venit timpul să reconsiderăm raportul nostru cu cele mai inospitaliere și aride ținuturi ale pământului, ținând cont de faptul că deșerturile se apropie cel mai mult de lumile pustii ale sistemului solar!
Aduceți pernele, sacii de dormit, covoarele și pătura voastră preferată - divanul vă așteaptă! Aceste mici conforturi vă vor învălui pe măsură ce ne lăsăm purtați în hypersleep, ajutându-vă să vă adaptați ritmurilor deșertului, fie el terestru sau cosmic.
✷ Programul complet, în curând ✷

„SF-ul este căsătoria dintre Einstein și Șeherezada.”
~ Stanislaw Lem, Fantastyka i futurologia (1970)
„ – Ai mai văzut cactusul ăsta?
– Nu, răspunse Ioana, privind cu curiozitate cilindrul țepos, înalt cât un stat de om, printre ale cărui ace lungi vibrau în aer cupele mici și aproape transparente ale unor flori ciudate, dispuse într-o simetrie desăvârșită.
– Probabil a fost plantat astăzi. Oricum, e o specie foarte rară; nici nu-mi amintesc să fi văzut vreodată ceva similar.”
~ CPSF 396, anul XVII, 15 mai 1971, schiță de Marcel Luca Și dacă undeva în univers cresc cactuși.

Ce-ar fi dacă l-am vedea pe Stanisław Lem nu doar ca pe un scriitor celebru de SF, ci și ca pe un teoretician al genului - un filozof a cărui redescoperire întârziată continuă și astăzi? Opera teoretică a lui Lem a rămas în mare parte necunoscută, fiind scrisă într-o limbă slavă (poloneză) în spatele Cortinei de Fier.
A trecut ceva vreme de la studiul întreprins de cercetătorul australian Lech Keller în 1997, care a încercat să-l reabiliteze pe Lem ca teoretician al SF-ului. Probabil că, supusă unei analize critice non-binare și de gen, afirmația de mai sus ar pica la examen. Nunta este cel puțin ciudată, între un personaj feminin cvasi-legendar de care toți am auzit – o mare povestitoare orientală – și un om de știință celebru care a marcat istoria științei moderne.
Am putea spune că, în contextul escaladării conflictelor din Orientul Apropiat și Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea, această nuntă bizară și ușor ironică devine o provocare politică dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

✷ Istoria filozofiei speculative ca istorie non-eurocentrică
Ce-ar fi dacă, însă, istoria acelor experimente de gândire – Gedankenexperimente tipice revoluțiilor științifice, cum ar fi biciclete imaginare care merg cu viteza luminii sau ființe sentiente ipotetice, „demoni” de dimensiuni moleculare care încalcă al doilea principiu al termodinamicii – ar avea ceva în comun cu 1001 de nopți? Aceste afirmații necesită un efort imaginativ. Ce descoperim când alăturăm exercițiile speculative moderne și fabulațiile științifice cu ciclurile de povestiri răsăritene ale lumii islamice, indiene, chineze și persane?
Pe scurt, putem spune că Lem aduce în față o „promiscuitate” binevenită, care descentrează gândirea fizicii fundamentale și a cosmologiei moderne, propunând un mariaj neașteptat cu rafinatele fabulații produse și circulate pe Drumul Mătăsii, pe uscat sau pe mare, timp de mii de ani. Astronomia modernă ne dezvăluie moștenirea arabă în nume precum Betelgeuse, Altair, Deneb și Rigel sau termeni precum „azimut” și „nadir” și sistemul de numerație indo-arab.

✷ Deșertul ca incubator
Deșerturile sunt și incubatoare de experiențe extra-mundane, de întâlniri neobișnuite. Culmea este că aceste locuri aride, unde pustnicii ajungeau retrăgându-se cumva de lumea de pe Terra, așa cum o înțelegeau majoritatea semenilor lor, se apropie de disciplina necesară antrenamentului cosmonauților din prezent.
Pentru a fi mai aproape de Marte, te îndepărtezi de orașele și civilizația care le-a dat naștere. Deșertul nu trebuie însă romantizat, căci astăzi emigranții climaterici și economici sunt deseori obligați să străbată zone pustii și să parcurgă ținuturi de graniță în condiții inumane, doar pentru a căuta o oază și o viață mai bună. Cu fiecare an, recordurile temperaturilor emergenței climaterice sunt depășite.
De la Dune la Kin-Dza-Dza, de la Mad Max la Animalia (regizat de Sofia Alaoui), deșertul a fost un incubator pentru experimente de gândire legate de societăți viitoare și ținuturi extra-planetare, inspirate de viața din prezentul nostru apocaliptic. Deșertul oferă condiții optime pentru observarea universului. Nu degeaba observatoarele astronomice ALMA și Paranal au fost amplasate în Atacama.
Această ediție de Cozzzmonautica reconsideră raportul nostru cu cele mai inospitaliere și aride ținuturi ale Pământului, căutând înrudirile dintre planete deșertice și Pământ, medii care pe bună dreptate se apropie de lumile pustii ale sistemului solar.

✷ Deșertificare și tehno-modernitate
Fenomenul de deșertificare a solului a luat amploare în ultimii ani în România, în special în zona Bărăganului si a Câmpiei Banatului, pe fondul lipsei precipitațiilor și al eroziunii solului. Capitalocenul „marsifică” rapid planeta Pământ, singurul cămin al vieții din sistemul solar, amenințat de deșertificare și incendii devastatoare. Nu mai este un mister că schimbarea climatică, datorată dependenței tehno-modernității de energia fosilă non-regenerabilă, riscă să transforme mari zone de pe globul terestru în terenuri nelocuibile.
În același timp, inițiativele „miliardarilor spațiali” invocă Scăparea de pe Terra pentru un grup restrâns de privilegiați – un lucru aberant, ținând cont că cele mai neprietenoase și inumane habitate de pe Pământ (deșerturile) sunt cu mult mai benigne și preferabile extremelor întâlnite în orice colț al sistemului solar sau al spațiului interstelar.

✷ Oaze în imensitatea deșertului cosmic
Cozzzmonautica ia de bună schița timișoreanului Marcel Luca, care lucra în 1971 ca operator chimist la laboratorul de agrochimie și pedologie, reconsiderând din perspectivă speculativă formele de viață deșertice, în special suculentele, evoluate în medii unde apa și ploaia sunt o raritate. Aceste plante au dezvoltat metode ingenioase de a rezista în deșerturi și zone salinizate precum Atacama, Namib, Takla Makan, Gobi, Sonora, Ar-Rub' al-Khali sau Sahara.
Rezultatul acestei evoluții paralele a produs tot felul de cactuși „alternativi”, specii neînrudite care dezvoltă soluții similare, trăind izolate pe diferite continente, separându-se progresiv unele de altele în procesul geologic numit deriva continentelor. Cartea lui Jaime Green, The Possibility of Life: Science, Imagination, and Our Quest for Kinship in the Cosmos, speculează pornind de la „extratereștrii” de lângă noi, acele forme de viață care par nepământene și stranii atunci când le comparăm cu formele de viață familiare nouă. Nu este o întâmplare că echipaje de astronauți și taikonauți se antrenează astăzi pentru posibile misiuni viitoare în deșert. Vom considera însăși rolul oazelor cosmice – oaza nu doar ca popas în deșert, dar luând planeta Pământ ca întreg, ca o „oază” binevenită în imensitatea deșertului cosmic.
– Ștefan Tiron
••••••••

✷ cover de Lucian Barbu
Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.