„Povestea prințesei deocheate”, regia Silviu Purcărete

Name: „Povestea prințesei deocheate”, regia Silviu Purcărete
Start: 2026-06-06T19:00:00+03:00
Location: Fabrica de Cultura - Sala Eugenio Barba

Schedule

Sat, 06 Jun, 2026 at 07:00 pm

UTC+03:00

Location

Fabrica de Cultura - Sala Eugenio Barba | Sibiu, SB

Povestea prințesei deocheate
Scenariu de Silviu Purcărete inspirat din Sakura Hime Azuma Bunshô, de Tsuruya Nanboku al IV-lea
Regia: Silviu Purcărete
Traducere: Eugen Gyemant
Muzică originala: Vasile Şirli
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Asistent regie: Eugen Gyemant, Sanda Anastasof
Asistent scenograf: Iuliana Gherghescu
Face designer: Minela Popa
Pregătire muzicală: Vlad Robaș
Make-up: Elena Vlad, Corina Predescu, Bogdan Dobre
Manager proiect: Claudia Maior
Coordonator marketing: Eliza Ceprăzaru
Distribuție: Ofelia Popii, Iustinian Turcu, Dana Taloş, Adrian Matioc, Diana Văcaru-Lazăr, Cristian Stanca, Diana Fufezan, Raluca Iani, Mariana Mihu – Plier, Adrian Neacşu, Pali Vecsei, Vlad Robaș, Emőke Boldizsár, Cristina Stoleriu, Alexandru Malaicu, Codruţa Vasiu, Serenela Mureşan, Johanna Adam, Cristina Ragos, Cendana Trifan, Antonia Dobocan, Veronica Arizancu, Arina Ioana Trif, Fabiola Petri, Gabriela Pîrlițeanu, Monica Vîlcu, Ioana Cosma, Cristina Blaga-Tomuș, Oana Brânzan, Eduard Pătrașcu, Mihai Coman, Viorel Rață, Liviu Vlad, Cătălin Neghină, Ștefan Tunsoiu, Andrei Gîlcescu, Horia Fedorca
Spectacolul conține efecte de lumini produse de stroboscop, ce pot declanşa crize persoanelor care suferă de epilepsie fotosenzitivă.
Spectacolul „Povestea prințesei deocheate” are la bază un scenariu original, semnat de Silviu Purcărete, care pornește de la piesa kabuki a lui Tsuruya Namboku al IV-lea. Kabuki este unul dintre cele mai importante stiluri de teatru japonez, caracterizat prin rafinament vizual și o codificare complexă.
Teatrul kabuki își are originile în scenele senzuale și comice interpretate de către preoteasa Okuni și trupa ei de actrițe. Okuni a adaptat stilul de spectacol ritualic practicat în temple, la scenarii cu subiecte laice, de cele mai multe ori deocheate.
Succesul pieselor se datora, în principal, scenelor erotice, ceea ce adesea ducea la încăierări între spectatori pe seama actrițelor, care practicau și prostituția. Din această cauză, femeilor li s-a interzis să mai joace în spectacolele kabuki, fiind înlocuite de bărbați tineri. Douăzeci de ani mai târziu, aceștia au fost, de asemenea, excluși, în momentul în care s-a descoperit că și tinerii actori făceau același lucru. Drept urmare, toate rolurile din spectacolele kabuki au fost jucate de către bărbați maturi.
Inspirat de această tradiție teatrală, Silviu Purcărete își propune să facă un spectacol european, folosind textul, regulile și spațiul kabuki, reinterpretate într-o manieră personală.
Povestea prințesei Sakura (floare de cireș) a suferit, de-a lungul timpului, mai multe transformări, pornind de la varianta originală care datează din anul 1817, până la cea mai cunoscută dintre variante, din 1967, de la Teatrul Național din Tokyo.
Tsuruya Namboku al IV-lea a scris în ultimii 25 de ani din viață peste 100 de piese de teatru, iar una dintre cele mai importante este cea care spune povestea prințesei Sakura.
Autorul era faimos pentru readucerea în atenția publicului a pieselor kabuki cunoscute din secolul al XVII-lea și pentru inovare în tradiția kabuki.
Prințesa Sakura este eroina a numeroase piese kabuki și bunraku, dar Namboku este cel dintâi care o aduce în prim-plan.
Povestea debutează în momentul în care Seigen, starețul unui templu, se îndrăgostește de tânărul său discipol, Shiragiku. Fiind condamnați la o viață de iubire imposibilă, preotul și ucenicul său hotărăsc să se sinucidă. Tânărul moare, preotul supraviețuiește. Șaptesprezece ani mai târziu, când Prințesa Sakura vine la templu pentru a se călugări, Seigen recunoaște în ea reîncarnarea feminină a lui Shiragiku și se îndrăgostește din nou.
„Povestea prințesei deocheate” abundă în istorii de dragoste obsesivă, crime, reîncarnări și răzbunare. Spectacolul preia aceste teme și construiește, cu umor și auto-ironie, un comentariu efervescent al dialogului dintre cultura europeană și cea japoneză.
Durata estimativă: 2h 30min