Vernisaj: Salutări din România // Lucia Mărneanu

Name: Vernisaj: Salutări din România // Lucia Mărneanu
Start: 2026-03-08T18:00:00+02:00
Location: REACTOR de creație și experiment

Schedule

Sun, 08 Mar, 2026 at 06:00 pm

UTC+02:00

Location

REACTOR de creație și experiment | Cluj-napoca, CJ

👉 În 𝟴 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝗲, 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟭𝟴:𝟬𝟬, vă invităm cu entuziasm la vernisajul expoziției 𝗦𝗮𝗹𝘂𝘁𝗮̆𝗿𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗮, a artistei 𝗟𝘂𝗰𝗶𝗮 𝗠𝗮̆𝗿𝗻𝗲𝗮𝗻𝘂, găzduită de Reactor.
Ulterior vernisajului, expoziția va putea fi vizitată în perioada 9 martie - 22 martie, pe bază de programare. 📲 Programări: la numărul de telefon 0743055615 sau scriindu-i un mesaj Luciei (facebook.com/cactoosian ori instagram.com/lucia.marneanu)
𝗦𝗮𝗹𝘂𝘁𝗮̆𝗿𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗮
𝗟𝘂𝗰𝗶𝗮 𝗠𝗮̆𝗿𝗻𝗲𝗮𝗻𝘂
𝗩𝗲𝗿𝗻𝗶𝘀𝗮𝗷: 8 martie, 18:00
𝗘𝘅𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁̦𝗶𝗲: 9 - 22 martie 2026
La final de 2013, era un tip în Piața Universității din București, un om – Alexandru Popescu, care făcea greva foamei pentru Roșia Montană. A ținut-o în total 22 de zile, era tot mai slab omul ăsta și nicio televiziune nu-l băga în seamă.
Atunci, eu și niște prieteni am zis că trebuie să facem ceva. M-am apucat de desenat: am făcut o budă de țară în care scaunul cu gaură era practic un televizor cu gaură. Cu niște găini în jur etc. Și am filmat chestia asta și-am pus-o pe youtube: cum am desenat-o, cum am scanat-o, cum am printat-o, cum am transformat-o într-o vedere pe spatele căreia am scris Salutări din România. Cum am trimis-o prin poștă la Realitatea TV, la Prima, la Antena și ce televiziuni mai erau pe atunci, cumpărate. Și-apoi am găsit alte și alte subiecte, exodul medicilor din țară, doctoratele copiate etc. Același scenariu: desen-postcard-poștă. Nu e ceva cu care să mă laud - estetic vorbind, erau niște desene cam nefericite, nici nu le-am selectat să apară în expoziția asta. Dar ideea aia de intervenție așa cum am gândit-o atunci, mi se pare totuși frumoasă în naivitatea ei. A rămas cu mine.
De atunci, indiferent de proiectul ăla, eu am continuat să fac așa, neprogramat, nepremeditat, câte o chestie, un desen, un video pe tema asta: România. Practic, ce-am observat că fac e că iau clișee din cultura vizuală colectivă, de exemplu steagul Uniunii Europene sau logo-ul Coca Cola sau steagul lgbtq sau statuia lui Matei Corvin și le resemnific, le reinterpretez, mă joc cu ele. De exemplu, desenez țipătul lui Munch pe bancnota de 1 leu și asta e suficient, asta zice ceva. Folosesc umorul, caricatura și jocurile de cuvinte. Iar lucrările merg așa, pe spectrul ăsta, de la tandru la extrem de acid.
Între timp, lucrările astea s-au adunat și mi-am zis că ar fi cazul să fac o expoziție cu ele. Nu știu, sincer, ce sens au ele așa, expuse în podul și bula Reactorului - un spațiu pe care primarul orașului nu l-a vizitat niciodată, deci nu l-a validat, un spațiu marginal(izat) în care vorbesc unor oameni care sunt deja de acord cu mine. Ar trebui expuse într-un spațiu public, nu știu, la Muzeul de Artă sau în pavilionul de pe Eroilor, acolo ar stârni poate o discuție, un articol, o postare – ”cum să pui o panglică lgbtq împrejurul unui clop tradițional românesc?”. Dar n-am curajul ăsta. Iar polarizarea mă îngrozește. Nu mai sunt în 2013, nu mai știu să intervin direct în țesătura societății, să m-apuc să trimit vederi televiziunilor.
Dar în cinstea acelui curaj, într-o lume din ce în ce mai impregnată de frică, măcar atât pot să fac acum: să numesc expoziția asta Salutări din România. Poate inspiră pe cineva. Poate râde cineva. Poate se coalizează câțiva. Poate ne strângem în jurul acestor desene și ne gândim ce-am putea pune la cale împotriva răului de acum, de orice culoare ar fi el, că e populist sau neoliberal. Sau amândouă, că flirtează pervers și periculos unul cu celălalt.
𝗟𝘂𝗰𝗶𝗮 𝗠𝗮̆𝗿𝗻𝗲𝗮𝗻𝘂 s-a născut într-o zi de miercuri, adică la mijloc de săptămână, într-o zi de 15 - adică la mijloc de lună, în iunie - adică la mijloc de an, în ’88 - adică între ne-democrație și democrație. A studiat și actoria și grafica. A locuit și în România și aiurea. A lucrat și cu independenții și cu instituțiile publice. Cu chestiile astea în minte, crede despre ea că e un om gri, un om al mijlocului, al moderației, deși asta ascunde o frică de incertitudine și nehotărâre. Dar preferă asta în locul polarizării, fiindcă crede că avem nevoie de incertitudine ca să ne apropiem cât mai mult de adevăr. O înspăimântă fraza ”dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră”.