11 ani de la #Colectiv. Nu am uitat. Nu ne-a trecut.

11 ani de la #Colectiv
În noaptea de 30 octombrie 2015, sute de oameni se aflau în clubul Colectiv, la concertul trupei Goodbye to Gravity. Veniseră să asculte muzică, să danseze, să petreacă o seară cu prietenii. În timpul spectacolului, artificiile au aprins materialul de izolație, iar focul a cuprins tavanul în câteva zeci de secunde. Oamenii au încercat să se salveze prin ieșirea îngustă a clubului. Unii nu au mai ajuns afară în viață. Alții au ieșit cu arsuri grave sau au fost scoși de cei care s-au întors să-i ajute. 27 de oameni au murit în acea noapte. Pentru mulți dintre cei salvați din incendiu, lupta pentru viață a continuat în spitale.
Familiile lor au sperat că, odată ajunși în grija medicilor, vor fi salvați. Ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, ne asigura: "Au de toate, au tot ce le trebuie". Dar spitalele nu aveau condițiile necesare pentru a trata atâția oameni cu arsuri grave. Transferurile în străinătate au întârziat. Răniți care supraviețuiseră incendiului au contractat infecții nosocomiale, care au contribuit la moartea unora dintre ei. Alte 37 de persoane au murit în lunile care au urmat.
În 2017, a murit și un supraviețuitor al incendiului, considerat de asociația victimelor cea de-a 65-a victimă a tragediei.
Familiile i-au reclamat inclusiv pe Nicolae Bănicioiu și pe Raed Arafat pentru modul în care autoritățile au gestionat îngrijirea răniților și transferurile. Au cerut să afle cine a luat deciziile, de ce s-a pierdut timp și câți dintre cei dragi ar fi putut fi salvați.
Au urmat ani de procese și amânări. Condamnările definitive din dosarul principal au venit abia în 2022, la aproape șapte ani de la incendiu. Piedone a primit atunci patru ani de închisoare. Un an mai târziu, Înalta Curte i-a admis recursul în casație și l-a achitat, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Dosarul medical, "Colectiv 2", a fost clasat de două ori. În 2025, instanța l-a trimis înapoi la procurori și a constatat că nici măcar efectele infecțiilor nosocomiale nu fuseseră analizate. În 2026, un judecător a constatat perioade lungi de inactivitate, inclusiv opt luni fără vreun act de urmărire penală, și a impus un termen pentru finalizarea anchetei. Familiile au fost nevoite să lupte inclusiv pentru ca procurorii să-și facă treaba.
Este cinic că, după tragedia de la Colectiv nu există o lege pentru protecția la incendiu și am ajuns să fim întâmpinați la intrarea în spații publice de mesajul: "Acest spațiu funcționează fără autorizația de securitate la incendiu". Obligația de a proteja oamenii nu poate fi redusă la o hârtie pusă în geam. Responsabilitatea pentru siguranță nu poate fi pasată celui care intră, sub pretextul că a fost avertizat. După Colectiv, spațiile periculoase trebuiau închise pentru ca o astfel de tragedie să nu se mai repete.
Pentru familiile celor care au murit, acești 11 ani au însemnat zile de naștere fără ei și toate momentele pe care nu le vor mai putea trăi împreună. Fiecare dintre cei 65 avea o viață care trebuia să continue. Tragedia le-a distrus viitorul și a schimbat definitiv viețile celor care îi iubeau. Pentru supraviețuitori, au urmat operații și recuperare, cu urmări pe care le poartă în fiecare zi. Trecerea timpului nu le-a încheiat suferința.
Pe 30 octombrie, ne adunăm din nou în memoria celor 65 de victime și în semn de solidaritate cu supraviețuitorii și familiile lor. Așa cum facem în fiecare an, vom aprinde lumânări și vom cere răspundere pentru ce li s-a întâmplat.
Au trecut 11 ani. Familiile nu ar trebui să fie nevoite să lupte o viață întreagă pentru a afla de ce cei dragi nu s-au mai întors acasă.
Noi n-am uitat de #Colectiv și nici nu ne-a trecut!